Ok, hai să vedem. 215 CP - inșelăciune, 221 CP - Coruperea sexuală a minorilor, 246 CP - Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, Art 256 Abuzul de încredere. Menționez că pentru unele am ales variantele mai vechi ale articolului pentru că cele actuale nu se incadrau, deci presupun că e un articol mai vechi. Incep cu ultimul, Însuşirea unui bun mobil al altuia... Dumnezeu deține tot, deci ciu-ciu. El a făcut tot, nimic nu a fost făcut decât prin intermediul celor făcute de El, deci ghinion. 246 se referă la funcționarul public și indeplinirea atribuţiilor sale de serviciu. Dumnezeu nu e funționar public, nu are atribuții de serciciu, deci iar ciu-ciu. 221 - e prea absurd, nu am ce comenta. 215 Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, Dumnezeu deține tot, nu are niciun folos material de la nimeni pentru că ii aparține tot. Caz respins plus amendă pentru prostie.
